Otita Extern─â

Otita extern─â reprezint─â inflama╚Ťia, cel mai frecvent de natura infec╚Ťioas─â a urechii externe (pavilion auricular sau conduct auditiv extern).

Etiologia cea mai frecvent─â este de natura bacterian─â sau fungic─â. C─âldura ╚Öi umezeala cresc riscul de apari╚Ťie a otitei externe, ceea ce explic─â inciden╚Ťa mai mare a acestei afec╚Ťiuni ├«n timpul verii.

Este o afec╚Ťiune ├«n general benign─â, chiar dac─â uneori durerea are o intensitate foarte mare. Afecteaz─â cel mai frecvent adolescen╚Ťii ╚Öi adul╚Ťii tineri, ├«ns─â poate fi ├«nt├ólnit─â la toate grupele de v├órst─â.

Aceasta debuteaz─â frecvent dupa sc─âldatul ├«n piscin─â sau ├«n ape contaminate (cel mai adesea lacuri), ├«ns─â poate ap─ârea ╚Öi dup─â ├«mb─âierea ├«n apa de mare, mai ales daca se folosesc be╚Ťi╚Öoarele de ureche sau alte manevre traumatice de ╚Öters urechea dupa ├«mb─âiere. Adesea ┬áotita extern─â apare prin asocierea acestor doi factori- apa contaminat─â ╚Öi folosirea be╚Ťisoarelor de ureche.

Exist─â forme mai severe, uneori cu prognostic rezervat, care apar de obicei la pacien╚Ťii cu boli cronice imunodebilitante (diabet zaharat, HIV/SIDA), ├«ns─â acestea sunt rare ╚Öi nu fac obiectul acestui articol.

Otita extern─â debuteaz─â adesea brusc, cu durere de intensitate progresiv─â, de la ÔÇťo jenaÔÇť la nivelul conductului, p├ón─â la durere de intensitate foarte mare.

Aceasta poate s─â apar─â far─â ca pacientul s─â fi intrat ├«n ap─â, cel mai adesea posttraumatic (prin folosirea be╚Ťi╚Öoarelor sau introducerea altor corpi str─âini ├«n conduct, cu scopul de a se sc─ârpina pentru a ameliora un eventual prurit -m├ónc─ârime ├«n ureche) sau chiar spontan, doar prin coexisten╚Ťa factorilor de umiditate si temperatur─â (mai frecvent vara).

Pe l├óng─â durere, se asociaz─â sc─âderea auzului, senzatie de plenitudine aural─â, anumite zgomote resim╚Ťite de pacient si uneori febra ╚Öi secre╚Ťii mucopurulente. De asemenea, pruritul este un simptom caracteristic otitei externe fungice.

Diagnosticul se pune pe baza anamnezei, ╚Öi a aspectului clinic al urechii. Uneori poate fi necesar─â recoltarea secre╚Ťiilor, pentru identificarea agentului infec╚Ťios etiopatogen.

Cel mai adesea este suficient tratamentul local, care const─â ├«n aspira╚Ťia secre╚Ťiilor, ideal folosind microscopul ╚Öi instila╚Ťii cu solu╚Ťii antiseptice, antibiotice sau antifungice, ├«n func╚Ťie de aspectul clinic. ├Än cazurile severe poate fi nevoie de tratment antibiotic per os, sau chiar injectabil.

Evolu╚Ťia ├«n marea majoritate a cazurilor este favorabil─â, cu remiterea simptomatologiei in 24-48h, rar, ╚Öi ├«n cazuri deosebite fiind nevoie de o perioad─â mai lung─â de tratament ╚Öi m─âsuri terapeutice mai complexe.

În concluzie, orice durere de ureche (otalgie) debutată de obicei vara, după o baie în piscina sau în alte ape sau după un mic traumatism local, poate semnala debutul unei otite externe, iar pacientul trebuie să se adreseze unui serviciu ORL în vederea diagnosticului și tratamentului de specialitate.

Otita medie seroas─â

Otita medie seroas─â reprezint─â o patologie frecvent ├«nt├ólnit─â ├«n sfera ORL predominant la copii, dar poate sa apar─â ╚Öi la popula╚Ťia adult─â. Reprezint─â o inflama╚Ťie a urechii medii, cauzat─â de varia╚Ťii de presiune, tulbur─âri de ventila╚Ťie sau drenaj ale acesteia.

La o persoan─â s─ân─âtoas─â, urechea medie este o cavitate plin─â cu aer. Ventila╚Ťia urechii medii se realizeaz─â prin trompa lui Eustachio, canal ce face conexiunea ├«ntre nas ╚Öi ureche. ├Än momentul obstruc╚Ťiei trompei lui Eustachio din diverse motive (rinofaringite acute, rinosinuzite acute/cronice, alergii, devia╚Ťie de sept nazal, vegeta╚Ťii adenoide (polipii copilului), tumori, expuneri la varia╚Ťii de presiune (zborul cu avionul, altitudini mari) ini╚Ťial apare o sc─âdere de presiune la nivelul urechii┬á medii (disfunc╚Ťia tubar─â) ╚Öi ulterior, acumulare de lichid la acest nivel, frecvent cu dificult─â╚Ťi ├«n evacuarea acestuia. De men╚Ťionat ca, initial, lichidul este steril, clar, de aceea tratamentul antibiotic ├«n majoritatea fazelor incipiente nu este indicat.

Simptomele otitei medii seroase sunt hipoacuzia (sc─âderea auzului), senza╚Ťie de ureche ├«nfundat─â, otalgie (durere), acufene (zgomote ├«n urechi), uneori senza╚Ťie de ame╚Ťeal─â.

Diagnosticul se stabilește pe baza anamnezei (istoricul, acuzele pacientului), examenului clinic și paraclinic ORL (otoscopic, otomicroscopic, videoendoscopie nazală, audiograma tonală liminară și impedancemetrie).

La copii otita seroasa este adesea asimptomatica, ( cel mai frecvent simptom îl reprezintă hipoacuzia determinata de prezenta lichidului în urechea medie, iar copilul cu cât este mai mic, nu își da seama de scaderea auzului sau nu se poate exprima ca are o ureche infundata), cauza cea mai frecventa fiind vegetatiile adenoide, sau statusul alergic al copilului.

La adulti, otita seroasa apare ├«n context de IACRS cu nas infundat ╚Öi /sau secretii nazale abundente, ├«n context de variatie brusca de presiune ( aterizare, scuba diving), sau, foarte frecvent ├«n urma asocierii celor doua cauze. De aceea pacien╚Ťii trebuie s─â fie informa╚Ťi ca dac─â prezinta semnele unei infectii acute ├«n sfera ORL ╚Öi se pregatesc sa zboare cu avionul, vor trebui sa ia ni╚Öte m─âsuri minime ├«naintea sau ├«n timpul zborului, pentru a scadea riscul aparitiei unei otite medii. O problem─â serioasa la adultii cu otita seroasa o reprezint─â tumorile rinofaringelui, de aceea orice adult cu otita seroasa uni sau bilaterala, cu context barotraumatic sau nu trebuie s─â fie examinat endoscopic pentru evaluarea rinofaringelui.

Netratat─â corespunz─âtor ╚Öi la timp, otita medie seroas─â poate avea urmatoarele complica╚Ťii: cronicizarea ( evolu╚Ťie peste 3 luni a unei otite seroase acute), suprainfec╚Ťia bacterian─â ce poate duce la┬á perfora╚Ťia timpanului, sau s─â evolueze c─âtre mastoidita acut─â (care la r├óndul ei poate avea complicatii serioase), sc─âderea ireversibil─â a auzului.

Tratamentul otitei medii seroase variaz─â ├«n func╚Ťie de momentul de prezentare al pacientului la medic, v├órsta pacientului ╚Öi simptomatologie asociat─â. Acesta poate fi medicamentos sau chirurgical. Tipic, se prescriu┬á decongestionante nazale sub forma de picaturi/sprayuri, antiinflamatoare, antialgice, mucolitice, antialergice. ├Än cazul unei suprainfec╚Ťii bacteriene, pacientului i se va prescrie ╚Öi un tratament antibiotic.

 Tratamentul chirugical vizează:

1. eliminarea cauzei primare: adenoidectomii, cure endoscopice rinosinusale, chirurgia septului nazal și a tumorilor rinosinusale și rinofaringiene.

2. evacuarea lichidului de la nivelul urechii medii si men╚Ťinerea unei ventila╚Ťii adecvate a acesteia: miringotomie ( incizie la nivelul membranei timpanice in vederea aspir─ârii lichidului), uneori  ├«nso╚Ťit─â de montare de tub transaerator la acest nivel prin care lichidul acumulat ├«n urechea medie este evacuat spre exterior ╚Öi se men╚Ťine o ventila╚Ťie corespunzatoare a urechii medii.

Gripa

Gripa este o boal─â acut─â a c─âilor respiratorii cauzat─â de infec╚Ťia cu virusul gripal. Gripa este foarte contagioas─â ╚Öi apare de obicei ├«n episoade epidemice, ├«n ╚Ťara noastr─â ├«n general ├«n intervalul noiembrie-martie.

Gripa este deseori confundat─â cu alte viroze respiratorii ÔÇô numite ├«n limbaj popular ┬ź r─âceala ┬╗ sau ┬ź guturai ┬╗ ╚Öi este important s─â le diferen╚Ťiem deoarece gripa poate duce la o ├«mboln─âvire severa ╚Öi la complica╚Ťii, ├«n special ├«n cazul copiilor, v├órstnicilor ╚Öi persoanelor cu boli cronice.

Simptomele apar brusc, cu frisoane, febr─â ├«nalta, stare general─â proast─â, dureri de cap ╚Öi la nivelul globilor oculari dureri musculare, obstruc╚Ťie nazal─â, tuse uscat─â ╚Öi uneori simptome digestive (grea╚Ť─â, v─ârs─âturi). Spre deosebire de grip─â, ├«n cazul unei viroze obi╚Önuite simptomele generale sunt mai pu╚Ťin zgomotoase, iar cele respiratorii sunt bl├ónde, cu str─ânut, secre╚Ťii nazale, tuse slab productiv─â ╚Öi evolu╚Ťie rapid─â spre vindecare.

Gripa se transmite pe cale respiratorie, prin pic─âturile de saliv─â eliminate prin str─ânut sau tuse de c─âtre persoanele infectate (transmiterea put├ónd avea loc direct ÔÇô prin aer, sau indirect – prin atingerea obiectelor contaminate). ├Än consecin╚Ť─â, m─âsurile de preven╚Ťie ├«n perioada de epidemie constau ├«n evitarea contactului cu persoanele bolnave, a aglomera╚Ťiilor, aplicarea normelor generale de igiena (sp─âlarea m├óinilor, utilizarea batistelor de unic─â folosin╚Ť─â, etc.). Vaccinarea antigripal─â este o m─âsur─â foarte eficient─â de preven╚Ťie; Organiza╚Ťia Mondial─â a S─ân─ât─â╚Ťii (OMS) recomand─â vaccinarea antigripal─â persoanelor care au risc de a face forme severe ╚Öi complica╚Ťii, precum ╚Öi celor care sunt expuse prin natura profesiei. Tot OMS stabile╚Öte la ├«nceputul fiec─ârui sezon compozi╚Ťia vaccinului antigripal, deoarece virusul gripal se prezint─â sub forme (tulpini) diferite de la an la an.

Vaccinarea se face de obicei ├«n lunile octombrie ÔÇô decembrie; de notat c─â este contraindicat la persoanele alergice la proteinele din ou.

Tratamentul este simptomatic ÔÇô cu antitermice (aten╚Ťie ! nu se administreaz─â aspirina / acidul acetilsalicilic deoarece poate determina o complica╚Ťie severa ÔÇô sindromul Reye), decongestionante nazale, antitusive. Se recomand─â de asemenea repaosul, consumul de lichide c─âldu╚Ťe ╚Öi de vitamina C. Formele severe de boal─â ╚Öi cele care apar la persoanele cu risc necesit─â spitalizare.

Vegetatiile adenoide

Vegetatiile adenoide, denumite popular ÔÇťpolipiÔÇŁ, reprezinta tesutul limfatic dezvoltat┬áin mod normal la nivelul rinofaringelui (in spatele nasului), la orice copil, de obicei dupa┬ávarsta de 6 luni, si care involueaza natural dupa varsta de 12 ani (cu toate ca nu sunt rare┬ácazurile cand sunt descoperite si la adulti in urma unei consultatii ORL de rutina).

Acest tesut limfatic face parte din asa numitul inel limfatic al lui Waldayer, care include printre altele si amigdalele palatine.

adenoids1Rolul acestor ÔÇťpolipiÔÇŁ este unul cat se poate de important, acestia reprezentand prima┬ábariera imunologica a unui copil mic in fata unor factori externi, impotriva carora, prin┬ástructura histologica, isi exprima functia de baza, si anume de a elabora anticorpi. Practic,┬áacestia, prin pozitia lor in spatele foselor nazale, reprezinta prima bariera de aparare impotriva┬áfactorilor infectiosi ce patrund in organism pe cale respiratorie.

O prima concluzie ar fi ca ÔÇťpolipiiÔÇŁ exista in mod normal la orice copil cu varsta de┬ápeste 6 luni, si natural ei au un rol benefic, ca prim mecanism de aparare impotriva microbilor┬áinhalati. ( ca si analogie- putem discuta de rolul amigdalelor aflate in orofaringe impotriva┬ácelor inghititi), de aceea insistam ca parintii sa stie ca orice copil are ÔÇťpolipiÔÇŁ care au un rol┬ábine definit in raspunsul imun al unui copil sanatos.

Cel mai adesea vegetatiile adenoide isi fac simtita prezenta prin multitudinea de complicatii ce apar ca urmare a existentei lor. Astfel, putem discuta de complicatiile obstructive (obstructie nazala cronica cu respiratie orala sau otita seroasa) si complicatiile infectioase (rinoadenoidite acute, rinosinzite acute, amigdalite acute, otite medii acute, laringite acute, traheobronsite acute, bronsiolite si chiar pneumonie, uneori chiar enterocolite acute, prin deglutitia secretiilor mucopurulente de la nivelul rinofaringelui).

Astfel, daca copilul respira aproape permanent si in special in timpul somnului pe gura, tine gura deschisa, pare ca nu aude bine ( ex: vrea televizorul mai tare), prezinta repetate episoade de otita medie sau infectii recurente de tract respirator superior, sforaie, nu se odihneste suficient, are un randament scolar si fizic scazut, acesta trebuie consultat de un medic specialist ORL, pentru a stabili daca problemele sunt in legatura cu pachetul de vegetatii adenoide.

Cand ne adresam medicului pentru evaluarea vegetatiilor

  • Atunci cand copilul respira predominant cu gura deschisa si in special in timpul noptii;
  • Daca copilul sforaie, daca somnul nu pare eficient si copilul nu se odihneste suficient;
  • Copilul prezinta permanent secretii mucopurulente la nivelul foselor nazale, sau ÔÇťisi┬átrage nasulÔÇŁ foarte des;
  • Otitele medii repetate sau otita seroasa cronica (ce persista mai mult de 3luni);
  • Daca familia sesizeaza faptul ca copilul nu aude foarte bine ( ex: da televizorul mai┬átare sau raspunde foarte greu la persoanele care i se adreseaza);
  • Repetate episoade de amigdalita acuta, laringita sau bronsiolita;
  • Randament scolar scazut asociat unuia din semnele de mai sus.

Cum abordam copilul cu vegetatii adenoide care pun probleme?

adenoids2In primul rand, copilul trebuie consultat de catre medicul specialist ORL, care stabileste daca simptomele sunt cauzate de pachetul de vegetatii, dimensiunea acestuia, cu gradul de obstructie produs si strategia terapeutica ulterioara.

Este necesara o consultatie ORL simpla, eventual completata de investigatii paraclinice speciale (endoscopie, timpanometrie, audiometrie, otomicroscopie).

In functie de rezultatele consultatiei se poate institui tratamentul medical sau se poate indica interventia chirurgicala.

O componenta importanta a tratamentului medical o reprezinta cel local, parintii┬átrebuie sa stie ca este foarte importanta toaleta nasului si aspirarea secretiilor de la acest nivel,┬ácat si ÔÇťdesfundareaÔÇŁ nasului, in special inainte de somn.

Interventia chirurgicala se impune uneori atunci cand, in ciuda tratamentului medical, simptomele persista sau complicatiile apar foarte frecvent. Aceasta se efectueaza sub anestezie generala si uneori sub control endoscopic pentru siguranta unei ablatii cat mai corecte.

O alta concluzie ar fi ca nu orice copil cu vegetatii adenoide trebuie operat!!!

O problema importanta si de discutat este recidiva vegetatiilor adenoide. Sunt cazuri┬ácand, copiii operati reiau simptomatologia anterioara interventiei dupa o parioada de timp sau┬áchiar imediat, prima concluzie a parintilor fiind ca acel copil nu a fost operat corect. Acestia┬átrebuie sa stie ca exista mai multi factori care influenteaza posibilitatea recidivei, cum ar fi┬ávarsta la care se efectueaza interventia (efectuata sub varsta de 3 ani, exista o rata de recidiva┬ámai mare), statusul imun si alergic al copilului, si nu inseamna intotdeauna ca acel copil ÔÇť nu┬áa fost operat bineÔÇŁ.

Medicii din cadrul clinicii Audifon au o experienta vasta in chirurgia vegetatiilor adenoide, efectuand interventia chirurgicala ori de cate ori aceasta este necesara, atat prin abordul obisnuit, cat si cu controlul endoscopic, care asigura o acuratete mai mare a interventiei.

Pneumonia

19680Pneumonia este o infectie acuta a plamanilor, localizata la nivelul alveolelor pulmonare. Ea poate fi cauzata de numeroase microorganisme ÔÇô cel mai frecvent virusuri si bacterii, mai rar fungi sau paraziti. Netratate, formele severe de pneumonie duc la complicatii foarte grave, uneori pana la deces.
Simptomele caracteristice sunt febra, frisoanele, tusea (initial seaca si apoi productiva) si durerile toracice cu caracter de “junghi”. Intensitatea si prezenta simptomelor variaza in functie de agentul infectios, de varsta pacientului si de eventualele boli asociate. Sugarii si copii mici au si simptome nespecifice (agitatie sau apatie, lipsa poftei de mancare, greutate in respiratie, diaree, etc…), motiv pentru care diagnosticul este dificil de pus.
Istoricul bolii (anamneza) si examenul clinic pulmonar orienteaza catre diagnostic, care este confirmat cel mai adesea printr-un examen radiologic al toracelui (radiografia toracica). In anumite cazuri se apeleaza si la investigatii suplimentare: analize de sange, examen microbiologic al sputei, etc.
Tratamentul este adaptat in functie de microorganismul care a produs infectia. Trebuie subliniat faptul ca pneumoniile determinate de virusuri nu raspund la tratamentul cu antibiotice, administrarea acestora nefiind numai inutila, ci si potential nociva datorita riscului de efecte adverse si de inducere a rezistentei microbiene. Pneumoniile bacteriene beneficiaza de tratament antibiotic, administrat pe o durata de 7-10 zile. Evolutia bolii nu este influentata de medicamentele simptomatice, recomandate uneori pentru confortul pacientului: antitermice, expectorante, vitamine; este importanta insa hidratarea organismului si evitarea efortului fizic. In cele mai multe cazuri tratamentul se efectueaza ambulator, spitalizarea fiind indicata in formele severe sau la persoanele care au alti factori de risc.
Prevenirea imbolnavirii se face prin respectarea regulilor generale de igiena, evitarea contactului cu persoanele bolnave, renuntarea la fumat si reducerea poluarii aerului. Anumite tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin vaccinare, cele mai utilizate fiind vaccinul antigripal, antipneumococic si anti – Haemophilus influenzae.

OTORINOLARINGOLOGIA

Otorinolaringologia (ORL) este acea disciplina medico-chirurgicala care se ocupa de diagnosticul, tratamentul si profilaxia (prevenirea) maladiilor nasului, sinusurilor, gatului si urechii.

Specialitatea se adreseaza atat adultilor cat si copiilor de toate varstele si cuprinde mai multe ramuri care delimiteaza domeniul acesteia.

Ramurile specialitatii sunt:┬á rinologia– care se ocupa de bolile nasului si sinusurilor, cat si a rinofaringelui ( zona a faringelui situata ÔÇťin spatele nasuluiÔÇŁ), faringologia– care se ocupa de afectiunile orofaringelui ( zona situata in spatele limbii ce include si amigdalele palatine) si ale hipofaringelui ( regiunea situata sub orofaringe, de la nivelul bazei de limba si pana la gura esofagului- regiune foarte importanta in actul deglutitiei-ÔÇťinghititulÔÇŁ); laringologia– se ocupa de bolile laringelui, organ cu o deosebita importanta in fonatie (vorbit, cantat) si respiratie; Otologia– ramura a ORL ce se ocupa de afectiunile urechii si a structurilor aferente (ureche externa, ureche medie, ureche interna, inclusiv afectiunile sistemului vestibular- responsabil cu echilibrul- generatoare de vertij- ÔÇťameteliÔÇŁ).

De asemenea, diagnosticul si tratamentul bolilor regiunii cervicofaciale (regiunea externa a capului si gatului) intra in apanajul ORL-ului.

Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca toate aceste ramuri ale specialitatii si diferitele boli interesate cat si consecintele acestora, sunt de cele mai multe ori interconectate, facand astfel abordarea individuala, pe un singur organ, de cele mai multe imposibila, cu alte cuvinte in ceea ce priveste ORL-ul, o afectiune intr-o anumita zona poate avea urmari si sa determine afectiuni in alte regiuni.

Afectiunile ORL apar la toate varstele de la nou nascut pana la varstnic, evident, unele din ele fiind specific unor categorii de varsta ( Ex:  infectiile acute ale cailor respiratorii si otita seroasa fiind specifice copiilor; deviatia de sept si rinita cronica- la adultii tineri si de varsta medie; hipoacuzia neurosenzoriala sau rinofaringita atrofica esta intalnita cel mai frecvent la varstnic).

Consultatia ORL incepe de obicei cu anamneza ( o scurta discutie cu pacientul, sau, in cazul copiilor mici, cu parintii sau apartinatorul legal, care culege informatii despre motivele prezentarii la medic), continua cu examinarea ORL care cuprinde ┬áin primul rand inspectia regiunii capului si gatului si apoi examinarea propriu-zisa a organelor din sfera specialitatii ( nas, gat, urechi). Ulterior, examinarea poate fi completata de asa-anumitele investigatii paraclinice- audiograma, timpanograma, endoscopie, radiografii, examen computer-tomograficÔÇŽ.etc, care completeaza examenul clinic ORL in vederea unui diagnostic cat mai corect.

De cele mai multe ori prezentarea la medicul specialist ORL, pentru consultatie, nu necesita o pregatire speciala a pacientului in prealabil.

Sunt cazuri care necesita recoltarea analizelor de sange in vederea stabilirii unui diagnostic, moment in care pacientul va fi instruit sa indeplineasca niste conditii minime, cum ar fi sa nu manance sau sa nu bea nimic in dimineata respectiva, sau chiar sa nu se fi spalat pe dinti in acea dimineata (in cazul recoltarii exudatului faringian).

In prezent, chiar daca examinarea clasica, clinica, simpla isi pastreaza importanta deosebita, un rol deosebit o au investigatiile paraclinice modern, fara de care de cele mai multe ori diagnosticul unor afectiuni devine dificil si care au cunoscut o evolutie exponentiala in ultimii ani.