Gripa

Gripa este o boala acuta a cailor respiratorii cauzata de infectia cu virusul gripal. Gripa este foarte contagioasa si apare de obicei in episoade epidemice, in tara noastra in general in intervalul noiembrie-martie.

Gripa este deseori confundata cu alte viroze respiratorii – numite in limbaj popular « raceala » sau « guturai » si este important sa le diferentiem deoarece gripa poate duce la o imbolnavire severa si la complicatii, in special in cazul copiilor, varstnicilor si persoanelor cu boli cronice.

Simptomele apar brusc, cu frisoane, febra inalta, stare generala proasta, dureri de cap si la nivelul globilor oculari dureri musculare, obstructie nazala, tuse uscata si uneori simptome digestive (greata, varsaturi). Spre deosebire de gripa, in cazul unei viroze obisnuite simptomele generale sunt mai putin zgomotoase, iar cele respiratorii sunt blande, cu stranut, secretii nazale, tuse slab productiva si evolutie rapida spre vindecare.

Gripa se transmite pe cale respiratorie, prin picaturile de saliva eliminate prin stranut sau tuse de catre persoanele infectate (transmiterea putand avea loc direct – prin aer, sau indirect – prin atingerea obiectelor contaminate). In consecinta, masurile de preventie in perioada de epidemie constau in evitarea contactului cu persoanele bolnave, a aglomeratiilor, aplicarea normelor generale de igiena (spalarea mainilor, utilizarea batistelor de unica folosinta, etc.). Vaccinarea antigripala este o masura foarte eficienta de preventie; Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) recomanda vaccinarea antigripala persoanelor care au risc de a face forme severe si complicatii, precum si celor care sunt expuse prin natura profesiei. Tot OMS stabileste la inceputul fiecarui sezon compozitia vaccinului antigripal, deoarece virusul gripal se prezinta sub forme (tulpini) diferite de la an la an.

Vaccinarea se face de obicei in lunile octombrie – decembrie; de notat ca este contraindicat la persoanele alergice la proteinele din ou.

Tratamentul este simptomatic – cu antitermice (atentie ! nu se administreaza aspirina / acidul acetilsalicilic deoarece poate determina o complicatie severa – sindromul Reye), decongestionante nazale, antitusive. Se recomanda de asemenea repaosul, consumul de lichide caldute si de vitamina C. Formele severe de boala si cele care apar la persoanele cu risc necesita spitalizare.

Vegetatiile adenoide

Vegetatiile adenoide, denumite popular “polipi”, reprezinta tesutul limfatic dezvoltat in mod normal la nivelul rinofaringelui (in spatele nasului), la orice copil, de obicei dupa varsta de 6 luni, si care involueaza natural dupa varsta de 12 ani (cu toate ca nu sunt rare cazurile cand sunt descoperite si la adulti in urma unei consultatii ORL de rutina).

Acest tesut limfatic face parte din asa numitul inel limfatic al lui Waldayer, care include printre altele si amigdalele palatine.

adenoids1Rolul acestor “polipi” este unul cat se poate de important, acestia reprezentand prima bariera imunologica a unui copil mic in fata unor factori externi, impotriva carora, prin structura histologica, isi exprima functia de baza, si anume de a elabora anticorpi. Practic, acestia, prin pozitia lor in spatele foselor nazale, reprezinta prima bariera de aparare impotriva factorilor infectiosi ce patrund in organism pe cale respiratorie.

O prima concluzie ar fi ca “polipii” exista in mod normal la orice copil cu varsta de peste 6 luni, si natural ei au un rol benefic, ca prim mecanism de aparare impotriva microbilor inhalati. ( ca si analogie- putem discuta de rolul amigdalelor aflate in orofaringe impotriva celor inghititi), de aceea insistam ca parintii sa stie ca orice copil are “polipi” care au un rol bine definit in raspunsul imun al unui copil sanatos.

Cel mai adesea vegetatiile adenoide isi fac simtita prezenta prin multitudinea de complicatii ce apar ca urmare a existentei lor. Astfel, putem discuta de complicatiile obstructive (obstructie nazala cronica cu respiratie orala sau otita seroasa) si complicatiile infectioase (rinoadenoidite acute, rinosinzite acute, amigdalite acute, otite medii acute, laringite acute, traheobronsite acute, bronsiolite si chiar pneumonie, uneori chiar enterocolite acute, prin deglutitia secretiilor mucopurulente de la nivelul rinofaringelui).

Astfel, daca copilul respira aproape permanent si in special in timpul somnului pe gura, tine gura deschisa, pare ca nu aude bine ( ex: vrea televizorul mai tare), prezinta repetate episoade de otita medie sau infectii recurente de tract respirator superior, sforaie, nu se odihneste suficient, are un randament scolar si fizic scazut, acesta trebuie consultat de un medic specialist ORL, pentru a stabili daca problemele sunt in legatura cu pachetul de vegetatii adenoide.

Cand ne adresam medicului pentru evaluarea vegetatiilor

  • Atunci cand copilul respira predominant cu gura deschisa si in special in timpul noptii;
  • Daca copilul sforaie, daca somnul nu pare eficient si copilul nu se odihneste suficient;
  • Copilul prezinta permanent secretii mucopurulente la nivelul foselor nazale, sau “isi trage nasul” foarte des;
  • Otitele medii repetate sau otita seroasa cronica (ce persista mai mult de 3luni);
  • Daca familia sesizeaza faptul ca copilul nu aude foarte bine ( ex: da televizorul mai tare sau raspunde foarte greu la persoanele care i se adreseaza);
  • Repetate episoade de amigdalita acuta, laringita sau bronsiolita;
  • Randament scolar scazut asociat unuia din semnele de mai sus.

Cum abordam copilul cu vegetatii adenoide care pun probleme?

adenoids2In primul rand, copilul trebuie consultat de catre medicul specialist ORL, care stabileste daca simptomele sunt cauzate de pachetul de vegetatii, dimensiunea acestuia, cu gradul de obstructie produs si strategia terapeutica ulterioara.

Este necesara o consultatie ORL simpla, eventual completata de investigatii paraclinice speciale (endoscopie, timpanometrie, audiometrie, otomicroscopie).

In functie de rezultatele consultatiei se poate institui tratamentul medical sau se poate indica interventia chirurgicala.

O componenta importanta a tratamentului medical o reprezinta cel local, parintii trebuie sa stie ca este foarte importanta toaleta nasului si aspirarea secretiilor de la acest nivel, cat si “desfundarea” nasului, in special inainte de somn.

Interventia chirurgicala se impune uneori atunci cand, in ciuda tratamentului medical, simptomele persista sau complicatiile apar foarte frecvent. Aceasta se efectueaza sub anestezie generala si uneori sub control endoscopic pentru siguranta unei ablatii cat mai corecte.

O alta concluzie ar fi ca nu orice copil cu vegetatii adenoide trebuie operat!!!

O problema importanta si de discutat este recidiva vegetatiilor adenoide. Sunt cazuri cand, copiii operati reiau simptomatologia anterioara interventiei dupa o parioada de timp sau chiar imediat, prima concluzie a parintilor fiind ca acel copil nu a fost operat corect. Acestia trebuie sa stie ca exista mai multi factori care influenteaza posibilitatea recidivei, cum ar fi varsta la care se efectueaza interventia (efectuata sub varsta de 3 ani, exista o rata de recidiva mai mare), statusul imun si alergic al copilului, si nu inseamna intotdeauna ca acel copil “ nu a fost operat bine”.

Medicii din cadrul clinicii Audifon au o experienta vasta in chirurgia vegetatiilor adenoide, efectuand interventia chirurgicala ori de cate ori aceasta este necesara, atat prin abordul obisnuit, cat si cu controlul endoscopic, care asigura o acuratete mai mare a interventiei.

Angajam medic cardiolog cu norma intreaga

Locatie: Bucuresti

Descriere Job: Postul include norma intreaga, contract cu CASMB

Cerinte: 

  • Medic specialist/primar cardiologie;
  • Aviz de libera practica si asigurare de malpraxis – valabile;
  • Profesionalism, spirit de echipa, bune abilitati de comunicare;

Principalele responsabilitati: 

  • Efectueaza consultatii, proceduri, tratamente si prescriptii in conformitate cu pregatirea medicala, competentele si specializarile pe care le are;
  • Ofera pacientului informatii despre afectiunea de care sufera, evolutie,riscuri, plan de tratament;
  • Isi desfasoara activitatea medicala conform competentelor detinute si codului de deontologie profesionala;
  • Interpreteaza rezultatele investigatiilor medicale in limita competentelor detinute.

In situatia in care considerati ca indepliniti criteriile de mai sus si va doriti sa lucrati intr-un mediu competitiv alaturi de o echipa de profesionisti asteptam aplicatia dumneavoastra la adresa de

sunati la 0735.538.173, scrieti la adresa cmaudifon@yahoo.com sau folositi formularul de contact

Pneumonia

19680Pneumonia este o infectie acuta a plamanilor, localizata la nivelul alveolelor pulmonare. Ea poate fi cauzata de numeroase microorganisme – cel mai frecvent virusuri si bacterii, mai rar fungi sau paraziti. Netratate, formele severe de pneumonie duc la complicatii foarte grave, uneori pana la deces.
Simptomele caracteristice sunt febra, frisoanele, tusea (initial seaca si apoi productiva) si durerile toracice cu caracter de “junghi”. Intensitatea si prezenta simptomelor variaza in functie de agentul infectios, de varsta pacientului si de eventualele boli asociate. Sugarii si copii mici au si simptome nespecifice (agitatie sau apatie, lipsa poftei de mancare, greutate in respiratie, diaree, etc…), motiv pentru care diagnosticul este dificil de pus.
Istoricul bolii (anamneza) si examenul clinic pulmonar orienteaza catre diagnostic, care este confirmat cel mai adesea printr-un examen radiologic al toracelui (radiografia toracica). In anumite cazuri se apeleaza si la investigatii suplimentare: analize de sange, examen microbiologic al sputei, etc.
Tratamentul este adaptat in functie de microorganismul care a produs infectia. Trebuie subliniat faptul ca pneumoniile determinate de virusuri nu raspund la tratamentul cu antibiotice, administrarea acestora nefiind numai inutila, ci si potential nociva datorita riscului de efecte adverse si de inducere a rezistentei microbiene. Pneumoniile bacteriene beneficiaza de tratament antibiotic, administrat pe o durata de 7-10 zile. Evolutia bolii nu este influentata de medicamentele simptomatice, recomandate uneori pentru confortul pacientului: antitermice, expectorante, vitamine; este importanta insa hidratarea organismului si evitarea efortului fizic. In cele mai multe cazuri tratamentul se efectueaza ambulator, spitalizarea fiind indicata in formele severe sau la persoanele care au alti factori de risc.
Prevenirea imbolnavirii se face prin respectarea regulilor generale de igiena, evitarea contactului cu persoanele bolnave, renuntarea la fumat si reducerea poluarii aerului. Anumite tipuri de pneumonie pot fi prevenite prin vaccinare, cele mai utilizate fiind vaccinul antigripal, antipneumococic si anti – Haemophilus influenzae.

OTORINOLARINGOLOGIA

Otorinolaringologia (ORL) este acea disciplina medico-chirurgicala care se ocupa de diagnosticul, tratamentul si profilaxia (prevenirea) maladiilor nasului, sinusurilor, gatului si urechii.

Specialitatea se adreseaza atat adultilor cat si copiilor de toate varstele si cuprinde mai multe ramuri care delimiteaza domeniul acesteia.

Ramurile specialitatii sunt:  rinologia– care se ocupa de bolile nasului si sinusurilor, cat si a rinofaringelui ( zona a faringelui situata “in spatele nasului”), faringologia– care se ocupa de afectiunile orofaringelui ( zona situata in spatele limbii ce include si amigdalele palatine) si ale hipofaringelui ( regiunea situata sub orofaringe, de la nivelul bazei de limba si pana la gura esofagului- regiune foarte importanta in actul deglutitiei-“inghititul”); laringologia– se ocupa de bolile laringelui, organ cu o deosebita importanta in fonatie (vorbit, cantat) si respiratie; Otologia– ramura a ORL ce se ocupa de afectiunile urechii si a structurilor aferente (ureche externa, ureche medie, ureche interna, inclusiv afectiunile sistemului vestibular- responsabil cu echilibrul- generatoare de vertij- “ameteli”).

De asemenea, diagnosticul si tratamentul bolilor regiunii cervicofaciale (regiunea externa a capului si gatului) intra in apanajul ORL-ului.

Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca toate aceste ramuri ale specialitatii si diferitele boli interesate cat si consecintele acestora, sunt de cele mai multe ori interconectate, facand astfel abordarea individuala, pe un singur organ, de cele mai multe imposibila, cu alte cuvinte in ceea ce priveste ORL-ul, o afectiune intr-o anumita zona poate avea urmari si sa determine afectiuni in alte regiuni.

Afectiunile ORL apar la toate varstele de la nou nascut pana la varstnic, evident, unele din ele fiind specific unor categorii de varsta ( Ex:  infectiile acute ale cailor respiratorii si otita seroasa fiind specifice copiilor; deviatia de sept si rinita cronica- la adultii tineri si de varsta medie; hipoacuzia neurosenzoriala sau rinofaringita atrofica esta intalnita cel mai frecvent la varstnic).

Consultatia ORL incepe de obicei cu anamneza ( o scurta discutie cu pacientul, sau, in cazul copiilor mici, cu parintii sau apartinatorul legal, care culege informatii despre motivele prezentarii la medic), continua cu examinarea ORL care cuprinde  in primul rand inspectia regiunii capului si gatului si apoi examinarea propriu-zisa a organelor din sfera specialitatii ( nas, gat, urechi). Ulterior, examinarea poate fi completata de asa-anumitele investigatii paraclinice- audiograma, timpanograma, endoscopie, radiografii, examen computer-tomografic….etc, care completeaza examenul clinic ORL in vederea unui diagnostic cat mai corect.

De cele mai multe ori prezentarea la medicul specialist ORL, pentru consultatie, nu necesita o pregatire speciala a pacientului in prealabil.

Sunt cazuri care necesita recoltarea analizelor de sange in vederea stabilirii unui diagnostic, moment in care pacientul va fi instruit sa indeplineasca niste conditii minime, cum ar fi sa nu manance sau sa nu bea nimic in dimineata respectiva, sau chiar sa nu se fi spalat pe dinti in acea dimineata (in cazul recoltarii exudatului faringian).

In prezent, chiar daca examinarea clasica, clinica, simpla isi pastreaza importanta deosebita, un rol deosebit o au investigatiile paraclinice modern, fara de care de cele mai multe ori diagnosticul unor afectiuni devine dificil si care au cunoscut o evolutie exponentiala in ultimii ani.